Așa-mi vine câteodată,
Să-mi fac inima de piatră.
Să mi-o fac nesimțitoare,
Că prea simt și prea ma doare.

Toate-n inimă se strâng
Și nu pot să le alung...
Când se-adună la un loc,
Parcă-mi ia inima foc.

Off, ce arde și mă doare,
Parc-ar fi ruptă din soare!
Cât aș vrea s-o răcoresc
Și de umbre s-o golesc.

Dar, n-am inima de piatră,
Nici nu pot s-o ard pe vatra,
Toate câte intră-n ea...
Să le ardă Dragosstea!

Mariana Mihai, iunie 2012